Poesis International, 2015/1

András Bajtai

Zile rotunjite
(Kerekebb napok
)

În zilele rotunjite
ceva îngrijorător mereu îți dă târcoale.
Ca o molimă de provincie,
îndoiala germinează-n penumbră
și dubiile îmbietoare
caută fisuri în albia ridurilor.

În diminețile rotunjite
din oglindă, o babă cunoscută
îți întinde-un buchet de flori
cu iz de cimitir, iar înainte de prânz
membre încovoiate descleștează
două limbi de ceas aglutinate.

În după-amiezile rotunjite
țărușii anticârtiță vibrează
la cele mai fragede clintiri,
cine găsește-atunci drumul spre casă
va auzi în camera sa
cum se răstoarnă clopotele.

În nopțile rotunjite
orice remușcare pocește geometria
amanților, și paleții conștiinței
se urnesc, când, în bucătărie,
pe farfuriile întoarse, fericirea
se-apucă să bată la tobe.

Călătorul obscur
(A sötét útitárs)

Dimineața mă găsește acasă mereu,
degeaba-mi doresc înainte de somn
să mă rătăcească în sfârșit cineva,
care vede îndărătul oglinzilor întoarse spre perete.

Laptele negru al nopții mă fecundează,
patru brațe și patru picioare îmi dârdâie,
mi se pitesc laolaltă cele două capete,
astfel colind orașul, în palme cu sângele răpit.

N-am temeri. Când grijile mi se revarsă
din stolne, conductele se răsucesc de-a valma
și betonul armat pribeag mă-nghite.
Mi-e trupul disecat rugină și triumf.

Mă despică mâini dezonorate,
o putoare de om mă ia și mă mână-n beci
să înfrunt față-n față bărbatul
la care duce coridorul înfrângerii.

În ochii lui, copilul încremenit,
ce n-a rezistat naufragiului de sânge,
și, cum picturile rupestre păstrează amintirea focului,
pe obraji i se aprind urmele dinților mei din copilărie.

Nu mă poate urma. Îi desprind umbra
de pe noi, îl las să trăiască viața
aceluia, cu care încă n-am nimic de-a face,
acela care voi fi eu la sfârșitul ceremoniei.

Întrucât în spatele rănilor se-ascund colibe,
cocioabe zgribulite cu pereți subțiri ce-adăpostesc
bătrâni cu spatele-aplecat, oglinzi înveșmântate
și bucuria care mă dă la o parte, mă cheamă acasă.

 

Singurul care doarme
(Az egyetlen alvó)

Cerul s-a stricat.
Nu mai curge apă din el,
norul de vapori încins nu se mai târăște într-acolo,
nici fum ori suspin frivol.
Niciun curcubeu montat
și nici acoperișul scund, piramidal, cu tăierea porcului,
cu splendoarea zlotoasă
și calculata pomană a mortului.

Plimbările dimineții mă rătăcesc,
deși, văzut de-aici,
ai zice că voievodul rece
a luat cu sine o vită noaptea din ocol.
Păstrez distanța,
și mă atrag în zadar,
încât scapără doar ce nu trebuie:
punga de gunoi, verbele funcționale, avântul.

La târg e lichidare de stoc.
Nu e nimeni să schimbe elemenții caloriferului
de sub prelata făcută ferfeniță,
iar indicatoarele rutiere din memorie
nu-și mai aprind lumina
când te întorci pe-o parte în visul
unde singurului om care doarme
nu i-a rămas loc.

 

Ultima elegie
(Utolsó elégia)

Velele ciuruite ale verii
Degeaba-mi tot plesnesc fața,
sârmele arșiței degeaba amestecă
albușurile bătute ale beznei,
exuberanța lipsei tale e-n apogeu și degeaba
strânge de tavan mobilierul meu
istericos, azi, în sfârșit, te voi ucide.

E noapte, soarele negru al melancoliei
arde, dar până se va face ziuă,
lebedele-și vor fi rupt gâtul,
spinarea sângeroasă a mielului, la fel,
va fi fost agățată-n cui în hala cu veșnice
stingeri de lumină, unde mă voi întorce cu tine,
egoism al meu sclipitor, greșeală a mea.

Ne-ai ambalat orașul pe care
l-am crezut nelocuibil, l-ai dăruit apoi
pieirii, deși încă mai trăiau
oameni în el, și-acolo trăiam și noi,
cu toate astea l-ai renegat, le-ai aprins
căminele, între timp umbrele noastre
au ieșit din focul negru în pași de dans.

M-ai crezut puțin, dar eu sunt mai-multul,
acest triumf pulsant e-al meu,
iar tu de ce te-ai teme, fi-vor care
să-ți deschidă ușa, dar primi-te-vor oare,
fi-va mână să te atingă,
dar mângâia-te-va oare pe tine, și fi-va
cine să te cheme, dar asculta-te-va?

Translated by Tamás Mihók
Published in Poesis International, 2015/1

*

Bajtai András: Kerekebb napok; Az egyetlen alvó; A sötét útitárs; Utolsó elégia
Románra fordította: Mihók Tamás
Megjelent: Poesis International, 2015/1

Reklámok

Vélemény, hozzászólás?

Adatok megadása vagy bejelentkezés valamelyik ikonnal:

WordPress.com Logo

Hozzászólhat a WordPress.com felhasználói fiók használatával. Kilépés /  Módosítás )

Google kép

Hozzászólhat a Google felhasználói fiók használatával. Kilépés /  Módosítás )

Twitter kép

Hozzászólhat a Twitter felhasználói fiók használatával. Kilépés /  Módosítás )

Facebook kép

Hozzászólhat a Facebook felhasználói fiók használatával. Kilépés /  Módosítás )

Kapcsolódás: %s